SÚCĂ s. f. (Reg.) Capriciu, toană, nărav. – Magh. szokás „obicei”. Vezi definitia »

FLORÉTĂ s.f. Armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, folosită în exercițiile de scrimă. ♦ Probă de scrimă care se practică cu această armă. [< fr. fleuret, după floare]. Vezi definitia »

CÓMĂ², come, s. f. 1. Cel mai mic interval muzical, greu perceptibil pentru auz; semn folosit pentru a indica în muzica instrumentală frazarea, iar în muzica vocală locurile unde se respira. 2. (Germanism, reg.) Virgulă. – Din germ. Komma, fr. comma. Vezi definitia »

ARCATÚRĂ s.f. Șir de mici arcade decorative (uneori zugrăvite pe un zid). [< fr. arcature]. Vezi definitia »

PAGÓDĂ s. f. templu în formă de turn piramidal din mai multe construcții suprapuse, specific unor țări din Extremul Orient. (< fr. pagode) Vezi definitia »