SÍLVĂ s. f. unitate de măsură convențională, de 1 m³, care stă la baza unui tarif unic de cubaj, în silvicultură. (< lat. silva) Vezi definitia »

cireádă (cirézi), s. f. – Grup de animale cornute mari. Sl. črĕda (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Lexicon, 1124; Cihac, II, 56; Conev 57); cf. bg. črŭdŭ, cr. črid, sb., slov., ceh. čreda, pol. czereda, rus. čereda, mag. csorda. De la această ultimă formă provine dubletul ciurdă, s. f. (grup de animale cornute mari; mulțime). Cf. cîrd. – Der. ciurdar, s. m. (văcar); cirezar, s. m. (negustor care se ocupă cu cumpărarea și vînzarea vitelor); cirezar, adj. (care aparține unei cirezi). Vezi definitia »

PERCALÍNĂ s. f. (Înv.) Pânză de bumbac ușoara și lucioasă, uneori imprimată, întrebuințată de obicei la căptușitul hainelor. – Din fr. percaline. Vezi definitia »

CIOÁCĂ, cioace, s. f. (Reg.) Vîrf de munte sau de deal. — Comp. sb. čuka. Vezi definitia »

FÉBRĂ s. f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacția organismului la un agent infecțios, toxic etc.; temperatură, căldură, arșiță, fierbințeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifestă prin temperatură ridicată. ◊ Febră aftoasă v. aftoasă. Febră recurentă v. recurent. Febră musculară = stare de oboseală generală care apare în urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emoție, neliniște, încordare (înaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre. Vezi definitia »