cupí (-pésc, -ít), vb. – 1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț. Vezi definitia »

CARPI s. m. pl. Populație geto-dacică ce a trăit pe teritoriul românesc, la est de Muntii Carpați. – Din lat. Carpes. Vezi definitia »

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – Din a³ + lipi. Vezi definitia »

prislopí, prislopésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se nărui. 2. (despre semne, urme) a lăsa, a face. Vezi definitia »

hlipí (hlipésc, hlipít), vb. – A plînge cu sughițuri, a se boci. Sl. chlipati (DAR), cf. bg. hlipam, rus. chlipatĭ. Sec. XVI, înv. – Der. hlipat, s. n. (înv., suspin, plînset); hlipit, adj. (istovit). Vezi definitia »