Definita cuvantului genitiv
GENITÍV s.n. Caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. [Var. genetiv s.n. / cf. lat. genitivus, fr. génitif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu genitiv
INVOLUTÍV, -Ă adj. cu caracter de involuție. (< fr. involutif) Vezi definitia »
abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif) Vezi definitia »
EPURATÍV, -Ă, epurativi, -e, adj. Capabil să curețe; purificator. – Din fr. épuratif. Vezi definitia »
ABORTÍV, -Ă adj. 1. Produs înainte de vreme; prematur. 2. Nedezvoltat normal până la capăt. [Cf. fr. abortif, lat. abortivus]. Vezi definitia »
APERCEPTÍV, -Ă, aperceptivi, -e, adj. Care se referă la apercepție, de apercepție. ◊ Cunoștințe aperceptive = cunoștințe căpătate cu ajutorul apercepției. – Fr. aperceptif. Vezi definitia »