Definita cuvantului geniu
GÉNIU2 s.n. Specialitate militară, armă care se ocupă cu lucrări de fortificații, cu construirea de poduri etc.; trupele care fac parte din această armă. [Pron. -niu. / < fr. génie, cf. it. genio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu geniu
ERÓDIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii. Vezi definitia »
CEALMAGÍU, cealmagii, s. m. (Înv.) Bărbat care purta cealma; p. restr. turc. – Cealma + suf. -giu. Vezi definitia »
polihróniu s.n. (înv.) formulă sau cântec liturgic de felicitare. Vezi definitia »
JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitatea juraților1 care intră în componența curților cu juri. – Din fr. jury. Vezi definitia »
FÉRMIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. fermium) Vezi definitia »