FRU-FRÚ I. s. n. 1. foșnet ușor pe care îl produc țesăturile (de mătase). 2. (fig.) confuzie, agitație; entuziasm, avânt. II. adj. inv. frivol, ușuratic. (< fr. froufrou, it. fru-fru) Vezi definitia »

ÁNTRU s.n. (Anat.) Cavitate, spațiu gol. [< fr. antre, cf. lat. antrum, gr. antron – peșteră]. Vezi definitia »

PNEUMOMÉTRU s.n. Manometru respirator. [< fr. pneumomètre]. Vezi definitia »

PIRHELIOMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară cantitatea totală de energie solară care cade într-o unitate de timp asupra unei unități de suprafață. [< fr. pythéliomètre, germ. Pyrheliometer]. Vezi definitia »

MAGÍSTRU s.m. Profesor (în raport cu elevii lui); dascăl. ♦ (Liv.) Maestru, persoană care se distinge în mod deosebit în artă sau în știință. [< lat. magister]. Vezi definitia »