furnícă (-ci), s. f. – Insectă din ordinul himenopterelor (Formica nigra). – Mr., megl. furnigă, istr. frunigę. Lat. formῑca (Pușcariu 681; Candrea-Dens., 697; REW 3445; DAR), cf. it. formica, prov., cat., port. formiga, fr. fourmi, sp. hormiga (gal. formiga, astur. forniga, arag. furnica). Formele dialectale din sp. și din fr. fourniga, fournigo par a demonstra că n, explicat de Candrea-Dens., prin influența labialei, este anterior rom. (cf. Meyer, Alb. St., IV, 84). Der. furnica, vb. (a mișuna, a forfoti; a ustura, a înțepa), poate reprezenta direct. lat. formicāre (Pușcariu 630; Candrea-Dens., 701; REW 3446; DAR); furnicătură (var. furnicăreală), s. f. (usturime, înțepătură); furnicat, s. n. (usturime, înțepătură); furnicar, s. n. (mușuroi; mulțime care mișună), megl. furmigar, cf. calabr. furmicaru (Pușcariu 683; Candrea-Dens., 698 și DAR îl consideră der. de la un lat. *formῑcārium; poate fi un der. intern. al rom.); înfurnica, vb. (înv., a mișuna); furnicar, s. m. (furnică, Formica rubra; mamifer care se hrănește cu furnici, Merops apiaster; pasăre, albinărel, Picus minor); furnicei (var. funicei), s. m. pl. (urticarie; cîrcel); furnicos, adj. (plin de furnici). Vezi definitia »

PÁLĂ¹ s.f. 1. Veșmânt femeiesc constând dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (Text.) Semifabricat în formă de bandă continuă, obținut din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. [< lat. palla]. Vezi definitia »

PREȘTIÍNȚĂ s. f. Cunoștință despre ceea ce se va întâmpla în viitor, atribuită divinității. – Pre¹- + știință (după fr. prescience). Vezi definitia »

CENTÍLĂ s. f. a suta parte dintr-un ansamblu de date clasate într-o anumită ordine statistică. (< fr. centile) Vezi definitia »

BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din sl. azŭbukovĩno. Vezi definitia »