Definita cuvantului bălănuță
BĂLĂNUȚĂ, Leopoldina (1934-1998, n. Păulești, jud. Vrancea), actriță română de teatru și film. Creații elaborate cu inteligență și sensibilitate (pe scenă: „Doi pe un balansoar” de Gibson, „Jocul ielelor” de C. Petrescu, „Antigona” de Sofocle; în film: „Pisica de mare”, „Nunta de piatră”, „Dicolo de pod”).

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bălănuță
HIGROPLÁSMĂ s. f. parte fluidă a citoplasmei. (< fr. hygroplasme) Vezi definitia »
PLĂVIOÁRĂ, plăvioare, s. f. Diminutiv al lui plavie. [Pr.: -vi-oa-] – Plavie + suf. -ioară. Vezi definitia »
SÁTIRĂ s.f. 1. (La greci și la romani) Poemă dramatică și didactică în care se biciuiau moravurile și ale cărei personaje reprezentau satiri. 2. Poezie lirică în care sunt ridiculizate și biciuite anumite defecte, moravuri rele etc. din societate; (p. ext.) scriere, cuvântare etc. cu caracter biciuitor, mușcător. ♦ Genul satiric. [Acc. și satíră. / < lat. satira, fr. satire]. Vezi definitia »
BOBÍNĂ (‹ fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la înfășurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport și firele, semitorturile etc., înfășurate pe el. 2. B. electrică = element de circuit electric format din spire conductoare în serie, cu sau fără miez feromagnetic, ce produce un cîmp magnetic sau în care se induce o tensiune electromotoare. B. de inducție = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a cărui înfășurare primară este parcursă de un curent continuu întrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviație a unui fascicul de electroni analogă cu cea produsă de acțiunea unui cîmp magnetic. Vezi definitia »
susănáncă, susănánce, s.f. (reg.) locuitoare din parte de sus a unui sat sau a unui ținut. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z