scăritúră, scăritúri, s.f. (înv.) urcare sau scădere gradată, treptată. Vezi definitia »

tendínță (-țe), s. f. – Înclinație, pornire. – Var. tendență. Fr. tendance, tratat ca puissance-putință, croyance-credință etc. – Der. tendențios, adj., din fr. tendenciux. Vezi definitia »

UROPIGIÁNĂ adj. glandă ~ă = glandă sebacee la baza cozii la păsări, cu a cărei grăsime acestea își ung penele cu ciocul. (< fr. uropygienne) Vezi definitia »

PLACÁRDĂ, placarde, s. f. Bucată de carton, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; pancartă, placat¹. – Din fr. placard. Vezi definitia »

VIESPEROÁICĂ, viesperoaice, s. f. (În basme) Nume dat unei zâne rele. – Din viespe (după zgripțuroaică). Vezi definitia »