PRÁVIȚĂ s. f. v. pravăț. Vezi definitia »

CELÚLĂ s. f. 1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu. 2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului. 3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste și muncitorești. 4. fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine. 5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detențiunea izolată a celor închiși. 6. ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajele unui avion. 7. formație de zbor din două avioane de luptă 8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale. (< fr. cellule, lat. cellula) Vezi definitia »

RADIODERMÍTĂ s.f. (Med.) Dermită cauzată de iradieri cu raze X sau cu substanțe radioactive. [Cf. fr. radiodermite]. Vezi definitia »

OLECÚȚĂ adv. Diminutiv al lui oleacă; puțin de tot, olecuțică, olecușoară. – Oleacă + suf. -uță. Vezi definitia »

ZIBELÍNĂ s.f. 1. Animal carnivor asemănător jderului, cu blana foarte frumoasă, care trăiește în Asia; samur. 2. Țesătură care are aspectul blănii de zibelină (1), făcută din lână de calitate superioară, cu firul foarte puțin răsucit. [< fr. zibeline, cf. it. zibellino]. Vezi definitia »