TERMOACÚSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră. [Cf. fr. thermo-acoustique]. Vezi definitia »

TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură. Vezi definitia »

TUBERÓZĂ s. f. plantă decorativă cu tulpina înaltă, terminată cu un mănunchi de flori albe, mirositoare; chiparoasă. (< fr. tubéreuse) Vezi definitia »

OGIVĂ, pl. -e 1. (arhit.) Element arhitectural caracteristic stilului gotic, constând dintr-o arcadă formată prin intersecția (sub un unghi ascuțit) a două arcuri de cerc dispuse diagonal, care constituie osatura unei bolți sau a unei deschideri. Curbele ogivelor se întâlnesc într-un vârf îndepărtat (E. Lov.) 2. (milit.) Partea anterioară, cu formă aerodinamică, a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau rachete. 3. (milit.) Ogivă nucleară = proiectil cu focos sau încărcătură nucleară. /<fr.ogive<cuv. arab Vezi definitia »

neghínă (neghíne), s. f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg și negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai ușoară nici explicația prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniță, s. f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »