conăcár, conăcári, s.m. 1. (înv.) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin țară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni în țările române). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții, colăcer. Vezi definitia »

STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la statui, care ține de sculptarea statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. S. f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. statuaire, lat. statuarius. Vezi definitia »

ARÁR² s. n. Țesătură groasă și rară din păr de capră, folosită la acoperit căruțele sau la confecționarea sacilor. – Tc. harar. Vezi definitia »

COPLANÁR, -Ă, coplanari, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care se află în același plan. – Din fr. coplanaire. Vezi definitia »

CEREBELÁR, -Ă, cerebelari, -e, adj. (Anat.) Cerebelos. – Din engl. cerebellar. Vezi definitia »