VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. Vezi definitia »

RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n. 1. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. – Din fr. récupérateur. Vezi definitia »

ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Din atot- + văzător. Vezi definitia »

ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. – Din fr. admirateur, lat. admirator. Vezi definitia »

VÂRFȘÓR s. n. v. vârfușor. Vezi definitia »