HELIOMÉTRIC, -Ă, heliometrici, -ce, adj. De heliometru; făcut cu heliometrul. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliométrique. Vezi definitia »

SINONÍMIC, -Ă, sinonimici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de sinonime (2) sau de sinonimie, privitor la sinonime sau la sinonimie. ◊ Derivație sinonimică = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte din aceeași sferă semantică ajung să desemneze, în sens figurat, același lucru. „Dovleac” și „tărtăcuță” desemnează, prin derivație sinonimică, „cap”. 2. S. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor (2) și al sinonimiei. ♦ Totalitatea sinonimelor (2) unei limbi; sistemul de sinonimie al unei limbi. – Din fr. synonymique, (2) și germ. Synonymik. Vezi definitia »

ANTÍC, -Ă, antici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparține popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor. 2. În genul creațiilor din antichitate. Stil antic. II. S. m. și f. Persoană aparținând popoarelor din antichitate. III. S. f. (Înv.) Obiect de artă din antichitate. [Acc. și: ántic] – Din fr. antique, lat. antiquus. Vezi definitia »

BIOSOCIOLÓGIC, -Ă, biosociologici, -ce, adj. De biosociologie. [Pr.: bi-o-so-ci-o-] – Din fr. biosociologique. Vezi definitia »

ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj. s. n. (Medicament) care combate febra; febrifug. – Din fr. antipyrétique. Vezi definitia »