măciucáș, măciucáși, s.m. (înv.) călău. Vezi definitia »

CĂLĂRÁȘ, călărași, s. m. 1. (La pl., în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la sg.) membru al acestui corp militar. ♦ (Înv.) Ostaș de cavalerie. 2. Coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri, și plasată călare pe coarda de doi ani. – Călare + suf. -aș. Vezi definitia »

MIȘMÍȘ, mișmișuri, s. n. (Fam.) Afacere necinstită; învârteală. Vezi definitia »

COTÍȘ, (1) adv., (2) cotișe, s. n. 1. Adv. Întortocheat, în zigzag. 2. S. n. (Rar) Loc cotit. – Cot + suf. -iș. Vezi definitia »

strănáș, strănáși, s.m. (reg.) 1. cântăreț de strană (la biserică). 2. secerător (în parte). Vezi definitia »