magopéț, magopéți, s.m. (înv.) 1. om necioplit, mojic; om șiret. 2. brutar. Vezi definitia »

CĂNĂVẮȚ s. n. v. canavață. Vezi definitia »

OSTROPẮȚ s. n. v. ostropeț. Vezi definitia »

DRĂGÚȚ, -Ă, drăguți, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag. ◊ Expr. A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. S. m. și f. (Pop.) Iubit(ă), ibovnic(ă), amant(ă). – Drag + suf. -uț. Vezi definitia »

BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț. Vezi definitia »