păzí (păzésc, păzít), vb. – 1. A străjui, a observa. – 2. A face de gardă. – 3. A proteja, a apăra. Mr. păzire, megl. păzǫs. Sl. paziti „a urmări atent” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 551; Tiktin), cf. bg. pazja „a alimenta”, slov. paziti „a avea grijă”. – Der. pază, s. f. (gardă; supraveghere; protecție); păzitor, s. m. (paznic, gardian, strajă); păzitură, s. f. (Trans., aliment, mîncare), pentru semantismul căruia cf. bg.; paznic, s. m. (gardă, strajă). – Din rom. provine bg. pazitor (Miklosich, Bulg., 130; Miklosich, Fremdw., 117). Vezi definitia »

vezi ERPETOLOG Vezi definitia »

AMIÁZĂZI s. f. v. amiază. Vezi definitia »

PLACOÍZI s.m.pl. (Zool.) Pești prevăzuți cu solzi formați dintr-o placă osoasă, de pe care se ridică un ghimpe cu vârful îndreptat înapoi. [Pron. -co-izi, sg. placoid. / < germ. Plakoiden]. Vezi definitia »

swázi [swa pron. sŭa] adj. invar., s. m. și f. sg. și pl. Vezi definitia »