Definita cuvantului păzi
păzí (păzésc, păzít), vb. – 1. A străjui, a observa. – 2. A face de gardă. – 3. A proteja, a apăra. Mr. păzire, megl. păzǫs. Sl. paziti „a urmări atent” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 551; Tiktin), cf. bg. pazja „a alimenta”, slov. paziti „a avea grijă”. – Der. pază, s. f. (gardă; supraveghere; protecție); păzitor, s. m. (paznic, gardian, strajă); păzitură, s. f. (Trans., aliment, mîncare), pentru semantismul căruia cf. bg.; paznic, s. m. (gardă, strajă). – Din rom. provine bg. pazitor (Miklosich, Bulg., 130; Miklosich, Fremdw., 117).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu păzi
SUPRAÎNCĂLZÍ vb. I. tr. (Tehn.) A încălzi un material la o temperatură mai înaltă decât cea necesară producerii unui anumit fenomen sau proces. [< supra- + încălzi, după fr. surchauffer]. Vezi definitia »
vezi preterițiune. Vezi definitia »
CĂLĂUZÍ, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... [Pr.: -lă-u-] – Din călăuză. Vezi definitia »
IEZÍ, iezesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A stăvili o apă prin construirea unui baraj. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, alcătuind un iaz. – Din scr. jaziti. Vezi definitia »
urzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A așeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. Lat. ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1839; REW 6093), cf. it. ordire, prov., cat. ordir, fr. ourdir, sp., port. urdir. – Der. urzeală, s. f. (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, s. n. (acțiunea de a urzi); urzitor, s. m. (persoană care urzește; s. m., înv., fondator, creator); urzitor (var. urzoi), s. n. (mașină de urzit); urzitoare, s. f. (femeie care urzește; mașină de urzit); urzitură, s. f. (urzit, creație, întemeiere). Vezi definitia »