CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge. Vezi definitia »

TRITURÁRE s.f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire, pulverizare. [< tritura]. Vezi definitia »

STRANGULÁRE s.f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei; gâtuire; strangulație. ♦ Zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula]. Vezi definitia »

ÎNCĂPĂȚÂNÁRE, încăpățânări, s. f. Faptul de a se încăpățâna; cerbicie. [Var.: (reg.) încăpățináre s. f.] – V. încăpățâna. Vezi definitia »

vărsáre s. f., g.-d. art. vărsắrii; pl. vărsắri Vezi definitia »