VORBÁREȚ, -Ă, vorbareți, -e, adj. (Înv.) 1. Vorbăreț. 2. (Învechit) Fig. Expresiv, elocvent, grăitor. – Vorbi + suf. -areț. Vezi definitia »

ERZÁȚ s. n. surogat (de cafea). (< germ. Ersatz) Vezi definitia »

ȘPRAIȚ s. n. piesă de lemn, de metal, element de sprijinire a cofrajelor. (< germ. Spreize) Vezi definitia »

cleanț, cleánțuri și clénțe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin. Vezi definitia »

ț¹ (literă) [cit. țe / țî] s. m. / s. n., pl. ț / ț-uri Vezi definitia »