ALUMINOTERMÍE (‹ fr. {i}; {s} fr. aluminium + gr. thermos „cald”) s. f. Procedeu de obținere a temperaturilor ridicate (c. 3.000 ºC) prin reacția exotermă dintre pulberea de aluminiu și un oxid metalic, folosit la sudarea metalelor, în bombele incendiare etc. A fost descoperit (1859) de N.N. Beketov. Vezi definitia »

TRANSCRÍPȚIE s. f. 1. transcriere, copie. 2. (muz.) aranjament (1). 3. transcriere (2). (< fr. transcription) Vezi definitia »

OFIOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază șerpii; ofiografie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologie. Vezi definitia »

PTERIDOLOGÍE s. f. ramură a botanicii care studiază ferigile. (< engl. pteridology) Vezi definitia »

BIOGEOCHIMÍE (‹ germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile. Vezi definitia »