MARTÍN, martini, s. m. (Ornit.; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din fr. martin. Vezi definitia »

ANDROGÍN, -Ă I. adj. 1. hermafrodit. 2. (despre plante) cu anteridii și organe pe aceeași hifă. II. s. m. (mit.) ființă fabuloasă jumătate bărbat și jumătate femeie. (< fr. androgyne) Vezi definitia »

BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul. – Din briliant¹. Vezi definitia »

MANDRÍN s.n. 1. Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrină s.f. / < fr. mandrin]. Vezi definitia »

EGIRÍN s.n. Silicat natural de sodiu și fier. [< fr. égirine]. Vezi definitia »