FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur]. Vezi definitia »

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; p. gener. conducător; înalt funcționar [Var.: (înv. și reg.) diregătór s. m.] – Drege + suf. -ător. Vezi definitia »

GÂDILĂTÓR, -OÁRE, gâdilători, -oare, adj. (Rar) Care gâdilă; care produce a senzație plăcută. [Var.: gâdilitór, -oáre adj.] – Gâdila + suf. -ător. Vezi definitia »

VOAIÓR s.m. 1. Spectator atras de o curiozitate mai mult sau mai puțin imorală. 2. Cel care asistă, pentru satisfacția proprie, la un spectacol erotic. (< fr. voyeur) Vezi definitia »

AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Aparat sau mașină care servește la amestecarea unor substanțe în scopul omogenizării lor. – Amesteca + suf. -ător. Vezi definitia »