Definita cuvantului epocă
ÉPOCĂ, epoci, s. f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) ◊ Expr. A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă. 2. Timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții. Epoca topirii zăpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. și: epócă. – Var.: (înv.) épohă s. f.] – Din fr. époque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
GRAVÍDĂ, gravide, adj.f., s. f. (Femeie) care poartă un făt în cavitatea uterină; (femeie) însărcinată, (femeie) borțoasă. – Din lat. gravida, fr. gravide. Vezi definitia »
HIPOHIDRÓZĂ, hipohidroze, s. f. (Med.) Diminuare importantă a secreției sudorifice; absență a transpirației. – Din fr. hypohidrose. Vezi definitia »
REZULTÁNTĂ s. f. 1. forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca acela produs de mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. (mat., mec.) suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. résultante, germ. Resultante) Vezi definitia »
EFEMERÍDĂ, efemeride, s. f. 1. Efemeră (2). 2. (La pl.) Notițe (de ziar sau de calendar) care arată evenimentele petrecute în aceeași dată în ani diferiți. 3. (La pl.) Lucrare, sub formă de tabele, alcătuită cu anticipație de un observator astronomic și în care se indică pozițiile aștrilor și unele fenomene cerești din anul respectiv. 4. Fig. (La pl.) Lucruri, gânduri etc. trecătoare; știri cotidiene de mică importanță. – Din fr. éphéméride, lat. ephemeris, -idis. Vezi definitia »
TURÉLĂ s.f. 1. Dispozitiv blindat orientabil pe o navă de război, pe un tanc, pe un avion etc., în care sunt așezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (Cinem.) Parte a camerei de luat vederi care asigură o schimbare rapidă a obiectivelor. [< fr. tourelle]. Vezi definitia »