RẤPĂ, râpe, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. ◊ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua. [Pl. și: râpi] – Lat. ripa. Vezi definitia »

RAVÉNĂ, ravene, s. f. Vale strâmtă cu versanți abrupți, instabili. – Din fr. ravin. Vezi definitia »

a trece pe patină expr. (deț.) a lustrui. Vezi definitia »

INSTÁNȚĂ s.f. Organ de stat însărcinat cu aplicarea justiției; autoritate judecătorească. ◊ În ultimă instanță = până la urmă. [Cf. fr. instance, it. istanza, lat. instantia < in – în, stare – a sta]. Vezi definitia »

nădățícă s.f. (reg.) numele unei plante denumită și barba ursului. Vezi definitia »