SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] – Sălbatic + suf. -ie. Vezi definitia »

HEMORINÍE s. f. hemoragie nazală, produsă de ruperea unui vas de sânge. (< fr. hémorhinie) Vezi definitia »

ALERGÍE, alergii, s.f. (Med.) Reacție de hipersensibilitate a organismului inițiată prin mecanisme imunologice (conform terminologiei Academiei Europeane de Alergologie și Imunologie Clinică – EAACI). – Din fr. allergie. Vezi definitia »

-PEPSÍE elem. „digestie”. (< fr. -pepsie, cf. gr. pepsie) Vezi definitia »

PSAMOGRAFÍE s.f. Studiul fizico-chimic al nisipurilor. [Gen. -iei. / cf. it. psammografia, fr. psammographie]. Vezi definitia »