ALTÓI¹, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. 2. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – (1) Postverbal al lui altoi, (2) magh. oltvány. Vezi definitia »

PITÓI, pitoaie, s. n. (Reg.) Augmentativ al lui pită. – Pită + suf. -oi. Vezi definitia »

gălbănói, gălbănoáie, adj. (reg.) foarte galben. Vezi definitia »

DURLÓI, durloaie, s. n. (Reg.) Fluier făcut din coajă de alun. – Onomatopee. Vezi definitia »

căturói s.m. (reg.) arbore (brad, fag, ștejar) relativ tânăr. Vezi definitia »