órnic (órnice), s. n. – Ceas. Cuvînt artificial, folosit de unii scriitori mold. și impus prin etimologie populară, pornind de la ceasornic, considerat drept comp. din ceas-ornic și acesta din urmă ca der. din oră cu suf. -nic. Vezi definitia »

AMFIGÚRIC, -Ă adj. (despre scriere, vorbire, stil) obscur, confuz, neinteligibil. (< fr. amphigourique) Vezi definitia »

ETIOLÓGIC, -Ă, etiologici, -ce, adj. Care aparține etiologiei, privitor la etiologie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étiologique. Vezi definitia »

POTÁSIC, -Ă adj. Care conține potasiu. [< fr. potassique]. Vezi definitia »

NEPTÚNIC, -Ă adj. referitor la fenomenele de precipitație din mediul marin; neptunian (1); (despre terenuri, roci) format prin acțiunea apei. (< germ. neptunisch) Vezi definitia »