INFANTÉRIE s. f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ◊ Infanterie moto = infanterie dotată cu auto vehicule pentru transportul personalului și al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie. Vezi definitia »

RADIOSCOPÍE, radioscopii, s. f. Examinare vizuală a interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din corpul omenesc, cu ajutorul umbrei proiectate pe un ecran fluorescent de către razele X care trec prin acel corp; (concr.), imagine obținută în felul acesta. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioscopie. Vezi definitia »

SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. Stare instabilă a unei soluții în care concentrarea substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. Fig. (Fam.) Starea celui prea sătul (de ceva). – Supra-+ saturație (după fr. sursaturation). Vezi definitia »

BRADILALÍE s.f. Ritm lent în articularea cuvintelor; bradiartrie. [Gen. -iei. / < fr. bradylalie, cf. gr. bradys – lent, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

PANTONOMÍE s.f. (Estet.; op. autonomie) Pantonomie a artei = concept care desemnează prezența artisticului în toate acțiunile și manifestările sociale ale omului. [Gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »