DISPOZÍȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio]. Vezi definitia »

OMOLOGÍE, omologii, s. f. (Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite, datorită originii lor comune. – Din fr. homologie. Vezi definitia »

GRANULÍE s.f. (Med.) Formă gravă de tuberculoză caracterizată prin prezența de granulații în plămâni și în toate organele. [Gen. -iei. / < fr. granulie]. Vezi definitia »

SODOMÍE s.f. Coit anal; (p. ext.) orice anomalie sexuală. [Gen. -iei. / < fr. sodomie]. Vezi definitia »

DOCUMENTÁȚIE s.f. Totalitatea informațiilor, a documentelor cu privire la o anumită problemă sau la un anumit domeniu de activitate. [Gen. -iei, var. documentațiune s.f. / cf. fr. documentation]. Vezi definitia »