BROTÁC, brotaci, s. m. Broatec. – V. broatec. Vezi definitia »

GĂZDÁC, -Ă, găzdaci, -ce, adj. (Reg.) Bogat, înstărit; chiabur. – Magh. gazdag. Vezi definitia »

UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre nord, spre umbră. [< fr. ubac, cf. lat. opacus – umbros]. Vezi definitia »

bageác (bageacuri), s. n. – Lucarnă, fumar. – Var. bagea(că), bageag(ă). Mr. băgé,, megl. báğă. Tc. baca(k) (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 167; Ronzevalle 43; Graur, GS, VI, 330); cf. ngr. μπαδζάϰ, alb. bağë, bg. badza. Pușcariu, Dacor., VIII, 107, pare a considera bagea drept formă primitivă, și bageacă drept rezultat al contaminării cu ogeac. Vezi definitia »

AMONIÁC s.n. Gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, foarte solubil în apă și care se obține din combinarea hidrogenului cu azotul. [< fr. ammoniac – nume comercial având la bază numele zeului egiptean Ammon]. Vezi definitia »