ARMĂTÚRĂ s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la construcțiile de beton armat pentru a le întări. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. ♦ Construcție de lemn, de zidărie etc., servind la întărirea pereților unei galerii subterane. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, după armă]. Vezi definitia »

pátmă, pátme, s.f. (reg.) gaică (la o haină), patnoșcă. Vezi definitia »

șoáibă, șoáibe, s.f. (reg.) muncitor forestier care asigură deplasarea în bune condiții a buștenilor pe uluc (jilip); șaibar. Vezi definitia »

NEOFALÍNĂ s. f. Produs obținut la distilarea țițeiului, constituind un amestec de benzen cu benzină ușoară, întrebuințat la curățarea materialelor textile, a parchetului etc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophaline. Vezi definitia »

TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec. Vezi definitia »