MORFONÍM s. n. nume de plantă bazat pe caracterele morfologice ale acesteia. (< fr. morphonyme) Vezi definitia »

ȘTIM subst. (Pop.) Fire de lână (scurte și de proastă calitate) care rămân, după dărăcit, în colții daracului. – Din scr. štim. Vezi definitia »

SUBLÍM, -Ă, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat. Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomană. 2. S. n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire. – Din fr. sublime. Vezi definitia »

TIM²(O), -TIMÍE elem. „timus”, „emoție, tonus afectiv”. (< fr. thym/o/-, -thymie, cf. gr. thymos) Vezi definitia »

TAXÍM, taximuri, s. n. (Înv.și reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. – Tc. taksim. Vezi definitia »