Definita cuvantului babiță
babíță (-țe), s. f. – 1. Pelican (Pelecanus onocrotalus). – 2. Ciupercă din care se prepară iasca (Fomes igniarius). – 3. Ferăstrău. – 4. Pîntece, burtă. – 5. Diaree la copii. Sl. babica, dim. de la baba, cf. babă, babcă (Cihac; DAR). Pentru diferitele accepții din rom., cf. bg., pol., rus. baba „pelican”, rus. babica „ciupercă”, bg. babica, babek „pîntece”. Baghiță „pîntece”, pe care Damé îl menționează ca cuvînt diferit, este var. mold. cu palatalizare normală.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu babiță
ACRÍDĂ, -e s.f. (Înv.) Lăcustă (locusta viridissima) -Din sl. Akrida Vezi definitia »
PĂCĂNEÁLĂ, păcăneli, s. f. Păcănire. – Păcăni + suf. -eală. Vezi definitia »
tíflă (-le), s. f. – 1. Gest batjocoritor constînd din apropierea degetului mare de vîrful nasului mișcînd în acest timp celelalte degete. – 2. (Înv.) Noroc, belșug, prosperitate. Ngr. τύφλα, cu primul sens (Roesler 577; Cihac, II, 706; Tiktin; Pascu, II, 56; Candrea; Gáldi 261). Sensul al doilea se explică prin semnificația ngr. „orbire, halucinație”. Vezi definitia »
HIDROFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care crește în apă (dulce sau sărată). [< fr. hydrophyte, cf. gr. hydor – apă, phyton – plantă]. Vezi definitia »
BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care lucrează sau vinde blănuri. – Din blănar + suf. -easă. Vezi definitia »