EXTRÁCȚIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele. 2. (Rar) Origine, proveniență. [Gen. -iei, var. extracțiune s.f. / < fr. extraction, lat. extractio]. Vezi definitia »

MORFONOMÍE s. f. totalitatea legilor de formare a caracterelor morfologice animale și vegetale. (< fr. morphonomie) Vezi definitia »

BIOSPEOLOGÍE (‹ {s} bio + speologie) s. f. Știință care studiază formele de viață din mediul cavernicol. Ia naștere ca disciplină științifică din inițiativa savantului român Emil Racoviță (1907), care-i trasează problematica și planul de lucru al cercetărilor viitoare, și se consolidează ca știință de sine stătătoare, cu obiect și metodică specifice de lucru. Vezi definitia »

SURDOPEDAGOGÍE s. f. ramură a surdologiei care se ocupă cu educarea și instruirea celor cu deficiențe de auz. (< surdo- + pedagogie) Vezi definitia »

POCITÁNIE, pocitanii, s. f. Ființă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluțenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudățenie. – Pocit + suf. -anie. Vezi definitia »