SCIENTÍSM s. n. 1. concepție filozofică pozitivistă care consideră că știința, concepută ca un ansamblu de cunoștințe „pozitive”, exacte, eliberată de orice implicații „metafizice”, este singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii; fetișizare a științei. 2. poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi avansate, dialectice. (< fr. scientisme) Vezi definitia »

MATERIALÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia materia este factorul prim, iar conștiința factorul derivat; spec. filozofie marxistă. ◊ Materialism dialectic = știința despre raportul dintre materie și conștiință, despre legile cele mai generale ale mișcării și dezvoltării naturii, societății și cunoașterii, care este în același timp baza filozofică a marxism-leninismului. Materialism istoric = parte integrantă a filozofiei marxist-leniniste, al cărei obiect îl constituie societatea în unitatea și interacțiunea laturilor ei, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice. 2. (Depr.) Interes exagerat manifestat de cineva pentru problemele materiale. – [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialisme, germ. Materialismus. Vezi definitia »

AMORFÍSM s. n. 1. stare a organismelor care, prin degenerescență, și-au pierdut forma specifică. 2. lipsă de orientare a complexelor macromoleculare. (< fr. amorphisme) Vezi definitia »

DIDACTICÍSM s. n. Folosire dogmatică a principiilor și metodelor didactice; tendință de a instrui cu orice preț. – Didactic + suf. -ism. Vezi definitia »

EPIFENOMENÍSM s.n. v. epifenomenalism. Vezi definitia »