ENOSTÓZĂ s. f. tumoare benignă a canalului medular al unui os. (< fr. énostose) Vezi definitia »

primiteálă, primitéle, s.f. (reg.) 1. înlăturăre, curățire, măturare a țevei unor cereale (la vânturatul acestora cu lopata); primitit. 2. (în forma: premeteală) curățire; înnoire, reînnoire. 3. (la pl.) rufărie de schimb; primeneală. 4. (în forma: premeteală) curățenie (în casă). Vezi definitia »

HALTÉRĂ s. f. 1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră. ◊ (pl.) sport practicat cu acest aparat. 2. (pl.) balansiere (3). (< fr. haltère) Vezi definitia »

OSTEOSINTÉZĂ s.f. (Med.) Operație chirurgicală de fixare și de reunire a fragmentelor osoase ale unei fracturi. [< fr. ostéosynthèse, cf. gr. osteon – os, synthesis – sinteză]. Vezi definitia »

SFĂTUIÁLĂ, sfătuieli, s. f. (Pop.) Sfătuire. [Pr.: -tu-ia-] – Sfătui + suf. -eală. Vezi definitia »