CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui. Vezi definitia »

legătuí, legătuiésc, vb. IV refl. (pop.) a se înțelege, a se obliga, a se uni. Vezi definitia »

CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. Vezi definitia »

străvătúi, străvătúi, s.m. (reg.) ied care a împlinit un an. Vezi definitia »

sâmbrăl(u)i, sâmbrăl(ui)ésc, vb. IV refl. (reg.) a se întovărăși. Vezi definitia »