NÓNĂ² s. f. 1. a noua oră a zilei în vechea Romă (numărată după orele 6 dimineața, ora 15 actuală). 2. prestație față de stăpânul feudal, a noua parte din produsele obținute de țăran. 3. (rel.) a patra oră canonică minoră, ora 15. ◊ rugăciune care se recită la această oră. 4. (muz.) interval de nouă trepte (o secundă peste octavă); treapta a noua de la o treaptă dată. 5. strofă din nouă versuri. (< lat. nona, it. nono) Vezi definitia »

PRÉTORIȚĂ, pretorițe, s. f. Soția pretorului (3). – Pretor + suf. -iță. Vezi definitia »

STANÓZĂ s.f. (Med.) Manifestație toxică pulmonară, provocată prin inhalarea de vapori sau pulbere de staniu. [< fr. stannose]. Vezi definitia »

COȘÁRCĂ, coșărci, s. f. (Reg.) Coș¹ – Coșar¹ + suf. -că. Vezi definitia »

MONOCULTÚRĂ s. f. 1. sistem de cultivare permanentă pe un teren a unui singur soi de plante. 2. predominare a unei singure plantații (de cafea, cacao etc.). (< fr. monoculture) Vezi definitia »