a intra în gura lupului expr. a avea de înfruntat o posibilă primejdie. Vezi definitia »

ZBIGUÍ, zbiguiésc, vb. IV. (Mold.; Var.) Zbihui. (din zbeg; cf. zbegui) Vezi definitia »

BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți. Bănuiam că n-am s-o mai găsesc (SADOVEANU). 2. Tranz. A întrezări ceva. Se uita mereu pe ferestre, acolo unde bănuia prin întunerec arbori (DUMITRIU). 3. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte rele; a suspecta. 4. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. Așa a trebuit să se întâmple și n-ai cui bănui (CREANGĂ). 5. Intranz. (Reg.) A regreta. Da ia seama ce iubești, Nu cumva să bănuiești (JARNIK-BÎRSEANU). – Magh. bánni. Vezi definitia »

răgăduí¹, răgăduiésc, vb. IV (reg.) 1. a apuca, a (se) agăța; a agonisi. 2. a sări la cineva, a năvăli. Vezi definitia »

FURNIRUÍ, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe față unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Fumir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren. Vezi definitia »