JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV]. – Jaf + suf. -ui. Vezi definitia »

șeruí (-uésc, -ít), vb. – A rade părul de pe o piele neargăsită. Germ. scheeren. Vezi definitia »

păceluí, păceluiésc, vb. IV (înv.) a împăca, a pacifica. Vezi definitia »

piruí, pírui, vb. IV (reg.) a ara a doua oară (pentru a curăța locul de pir). Vezi definitia »

OBIJDUÍ, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila. ♦ A nedreptăți, a jigni, a ofensa. – Din sl. obiždon (prez. ind. al lui obidĕti). Vezi definitia »