gonoplásmă s.f. Zonă internă a citoplasmei oogonului. (< fr. gonoplasme) Vezi definitia »

EPICHERÉMĂ s. f. polisilogism prescurtat în care cel puțin una din premise este o entimemă. (< fr. épichérème, lat. epicherema) Vezi definitia »

RELÍCTĂ, relicte, adj. (Biol.; în sintagma) Specie relictă (și substantivat, f.) = specie de plantă sau de animal care a supraviețuit dispariției unei faune sau unei flore în decursul timpurilor geologice. – Din germ. relikt, lat. relictus. Vezi definitia »

CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, fixă sau transportabilă, cu destinații speciale. – Fr. cabine. Vezi definitia »

SOTÉUZĂ s.f. Tigaie cu pereții mai înalți destinată sotării legumelor sau a cărnii. [Pr.: -tö'-] (din fr. sauteuse) Vezi definitia »