SELEÁM-CEAÚȘ, seleam-ceauși, s. m. (Înv.) Reprezentant al domnului care mergea înainte și anunța tuturor sosirea acestuia. – Din tc. selâm-çavuș. Vezi definitia »

scălúș (-și), s. m. – 1. Langustă (Locusta viridissima). – 2. (S. n.) Scăunel de vioară. – 3. (S. n.) Căluș. De la căluș, cu s- expresiv. La fel scăloi, s. m. (persoană cabalină), apare în loc de căloi, fără să fie posibil de a-l pune în legătură cu lat. escalonia (Pușcariu, Dacor., III, 660; REW 694). Vezi definitia »

prapuráș, prapuráși, s.m. (reg.) prapur mic; prăpurel. Vezi definitia »

LUCÍȘ s. n. (Rar) Suprafață lucie. – Din luci + suf. -iș. Vezi definitia »

LUNGÍȘ s. n. (În loc. și expr.) În (sau de) lungiș sau de-a lungișul = în lung, de-a lungul. În lungiș și în curmeziș = în toate direcțiile, pretutindeni. – Lung + suf. -iș. Vezi definitia »