AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Suflat, poleit cu aur sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur sau auriu. – V. auri. Vezi definitia »

TORÍT s. n. silicat natural de toriu, puternic radioactiv. (< fr. thorite) Vezi definitia »

GĂLBENÍT, -Ă, gălbeniți, -te, adj. (înv. și pop.) îngălbenit. – V. gălbeni. Vezi definitia »

IHTIOLÍT, ihtioliți, s. m. Pește fosil, pietrificat. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyolithe. Vezi definitia »

ȘÂȘÂÍT, -Ă, șâșâiți, -te, adj. v. ȘÂȘÂI. – [DEX '98] Vezi definitia »