PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. Vezi definitia »

statáriu, statárie, adj. (înv.; despre principii de drept sau despre instanțe) 1. care a fost elaborat sau instituit spre a judeca și a executa sentințe fără drept de apel și cu forța armatei; cu caracter marțial. 2. (s.n.) lege care reglementează judecarea și executarea acestor sentințe. Vezi definitia »

RACURSÍU, racursíuri, adj., s. n. v. racursi. Vezi definitia »

ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium. Vezi definitia »

GINOPÓDIU s. n. peduncul floral care poartă gineceul. (< lat. gynopodium) Vezi definitia »