CONVERGÉNȚĂ, convergențe, s. f. 1. Faptul de a converge; îndreptare spre același punct, fig. către același scop. ♦ Valoarea reciprocă a distanței focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. 2. Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic, ca rezultat al adaptării la condiții de mediu relativ identice. – Din fr. convergence. Vezi definitia »

TÍHNĂ, tihne, s. f. Liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (Înv.) Mulțumire, satisfacție. [Var.: (pop.) tícnă s. f.] – Din tihni (derivat regresiv). Vezi definitia »

ghébă (ghébe), s. f. – Manta țărănească de postav. – Var. cheb(e). Tc. kebe (Șeineanu, II, 102). Pare dublet de la gubă. Vezi definitia »

BRUMĂRÍȚĂ (‹ brumă) s. f. Gen de păsări sedentare mici, din ordinul paseriformelor, asemănătoare cu vrabia, dar cu cioc mai subțire (Prunella). În România se cunosc două specii: b. de stîncă (P. collaris) ce trăiește în Carpați și b. de pădure (P. modullaris) răspîndită în pădurile de conifere. Vezi definitia »

BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Din ucr. barabolja. Vezi definitia »