Definita cuvantului baftă
báftă (báfte), s. f. – Noroc, succes. Tc. baht (Popescu-Ciocănel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut în țig. batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). În rom. pare a fi intrat prin intermediul țig. (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) și consideră o nuanță de vulgaritate; cu toate că este un cuvînt foarte folosit în limbajul comun, apare rareori în literatură. Din tc. provin și ngr. βάχτ, alb. baft, bg., sb. bacht. – Stamati folosește de mai multe ori cuvîntul baftă, cu sensul de „gură, cioc”; nu cunoaștem rațiunea acestei întrebuințări, care nu apare la alt autor și pe care nu o găsim în dicționare. – Der. băftos, adj. (norocos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu baftă
ANHIDRÍDĂ s. f. 1. substanță anorganică (oxid) care, în combinație cu apa, dă un acid. 2. substanță organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ♦ ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc. (< fr. anhydride) Vezi definitia »
GRIMĂ s. f. Totalitatea mijloacelor cosmetice folosite de actori pentru a se machia; machiaj. -Din fr. Grime Vezi definitia »
soríță, soríțe, s.f. (reg.) surioară. Vezi definitia »
GUTIÉRĂ s.f. 1. (Mar.) Piesă longitudinală așezată la marginea bordajului punții. 2. Aparat folosit în chirurgie pentru susținerea unui membru fracturat. [Pron. -ti-e-. / < fr. gouttière]. Vezi definitia »
juleándră, juléndre, s.f. (reg.) femeie sau fată înaltă, voinică și cu mers bărbătesc. Vezi definitia »