NESIGURÁNȚĂ s. f. 1. Stare a ceea ce este nesigur, lipsit de siguranță; incertitudine, îndoială; p. ext. lucru, situații nesigure, îndoielnice, supuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Șovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext. stare de agitație, de frământare, neliniște. – Ne- + siguranță. Vezi definitia »

scorbeleálă, scorbeléli, s.f. (înv. și reg.) scormoneală, scormonit, scorbelire, scorbelit. Vezi definitia »

SUPLEÁNȚĂ s. f. înlocuire temporară a unui funcționar, a unui membru dintr-o adunare, dintr-un birou. (< fr. suppléance) Vezi definitia »

înțelegútă s.f. (înv.) înțelegere. Vezi definitia »

SCÚFĂ, scufe, s. f. Scufie. – Din ngr. skúfos. Vezi definitia »