TUȚIORÍSM s.n. Tendință în teologia morală catolică de a obliga la interpretarea cea mai riguroasă a normelor care pot fi interpretate în mai multe feluri. [Pron. -ți-o-. / < it. tuziorismo, cf. lat. tutior – mai sigur]. Vezi definitia »

BRAHMANÍSM s. n. complex de religii indice, cu caracter politeist, a căror divinitate supremă este Brahma. (< fr. brahmanisme) Vezi definitia »

SERVILÍSM s.m. (Liv.) Spirit, atitudine de supunere josnică; slugărnicie; servilitate. [< fr. servilisme]. Vezi definitia »

CONFUCIANÍSM s. n. doctrină filozofică și social-politică a lui Confucius și a adepților săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susținea că problema conducerii armonioase a societății și a statului este condiționată de perfecționarea propriei personalități. (< fr. confucianisme) Vezi definitia »

OVÍSM s.n. Teorie biologică depășită, care consideră că oul este purtătorul caracterelor viitorului organism. [< fr. ovisme]. Vezi definitia »