TRIPTÍC, triptice, s. n. Tablou compus din trei părți separate (prinse în balamale în așa fel încât părțile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre și chipuri de sfinți, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă de pomelnic, nume de ctitori, de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcătuit din trei părți distincte. – Din fr. triptyque. Vezi definitia »

MERTÍC, mertice, s. n. 1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). 2. (Înv.) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; p. restr. rație, porție de mâncare. ◊ Expr. A(-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. [Pl. și: merticuri] – Din magh. mérték. Vezi definitia »

PARASIMPÁTIC, -Ă adj. Sistem parasimpatic = sistem nervos vegetativ care se află alături de sistemul simpatic, centrii săi fiind situați la cele două extremități, de sus și de jos, ale simpaticului. [< fr. parasympathique]. Vezi definitia »

ETNOLÓGIC, -Ă, etnologici, -ce, adj. Care aparține etnologiei, privitor la etnologie. – Din fr. ethnologique. Vezi definitia »

MIMODRAMÁTIC, -Ă adj. care ține de mimodramă. (< fr. mimodramatique) Vezi definitia »